Pe urma pașilor Tăi, Doamne, vreau totdeauna să pășesc,
Din toate căile din lume vreau să aleg și să iubesc
Doar calea Ta, și niciodată să nu mă depărtez de ea,
Ofertă cât de strălucită din partea lumii de-aș avea.

Căci strălucirea lumii trece, cum trece totul pe pământ,
Și nu-i decât deșertăciune, și alergare după vânt;
Dar calea Ta, e calea crucii, acolo unde se găsesc
Comorile nepieritoare, nu bogății ce ruginesc.

Cu cât pășesc pe-a Tale urme, cu-atâta Te cunosc mai mult,
Cum Tu ai ascultat de Tatăl, și eu de Tine vreau s-ascult,
Să-nvăț răbdarea de la Tine, și prețul ei, înțelegând
C-adevărata biruință se capătă numai răbdând.

Tu ești exemplul meu, Isuse, alți mentori n-am, nici nu-mi doresc,
Doar după pasul Tău, întruna, vreau pasul meu să-mi potrivesc,
Și-asemănându-mă cu Tine mai pronunțat în caracter,
Tot mai străin să fiu de lume, și mai preocupat de cer.